Despre acoperis

Acoperisul este elementul constructiv care inchide constructia la partea superioara pentru a-l proteja impotriva intemperiilor. Se disting doua tipuri: acoperis cu pante si acoperis terasa.

Acoperisul cu pante este format dinurmatoarele elemente:
sarpanta, invelitoare, elemente auxiliare.
Sarpanta constituie elementul de rezistenta din lemn ; sarpantele pot fi:

l. din lemn
- pe scaune (sarpante dulgheresti): Astereala – scindura de 2.5 cm si latime de 12-20 cm; Sipci - 2.5x5 cm Capriori – lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm) sau lemn rotund cu diametrul de 10-12 cm la 70-90 cm unul de altul; Panele –lemn ecarisatj 10x12 cm – 15x25 cm si sunt : pene de coama si cosoroabe (la partea inferioara)

- cu ferme ( pentru deschideri mari), alcatuite din: astereala, capriori, pene , ferme

2. metalice;
3. din beton armat.


 Invelitoarea – este elementul de protectie - poate fi din: lemn (sindrila si sita) ; carton bitminat; placi de azbociment; ardezie; materiale ceramice; metalice din tabla zincata, galvanizata, din aluminiu, plumb sau cupru ; din materiale plastice ; Olane : se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si se monteaza in doua rinduri pe astereala de lemn sau direct pe placi din beton armat peste care se asterne carton bitumat . Fixarea se face cu ajutorul unor cleme metalice;  Tigle : se utilizeaza tigle solzi si tigle profilate (trase su presate).
Pot fi cu asezare simpla sau dubla. La coame se monteaza piese speciale fixate cu mortar.

Acoperisul terasa – este compus din:
- Planseul suport
- Izolatie hidrofuga
- Izolatie termica
- Structura de protectie
- Beton de panta
- Elemente de protectie (pietris margaritar, dale, vegetatie etc)

Elemente auxiliare – au rolul de iluminare, etansare, colectare si indepartare a apelor meteorice
(tabachere, lucarne, luminatoare, deflectoare, stresini, Jgheaburi,Burlane Pazii,Sorturi)


Montajul sistemului de invelitori:
· Construirea sarpantei
· Reparatii ale sarpantei in cazul in care se schimba vechiul sistem de invelitoare (tabla sau tigla);
· Verificarea corectitudinii executiei sarpantei - pante, unghiuri, rezistenta structurii,etc;
· Verificarea termoizolatiei mansardelor si a podurilor;

· Montarea foliilor sau a membranelor hidroizolante, ce permit ventilarea corectaa acoperisului;

· Montarea sistemului de caroiaj ce va fi support pentru montarea invelitorii de tigla sau tabla (daca este cazul);
· Montarea de invelitori din tigla de beton (ex: Bramac)
· Montarea de invelitori din tigla ceramica ( ex: Tondach)
· Montarea de invelitori din tigla metalica (ex: Lindab)
· Montarea altor invelitori din tabla plana metalica (ex: Ranilla)
· Montarea doliilor
· Montarea de ferestre de mansarda, luminatoare, tabachere.
· Montarea sistemului de jgheaburi si burlane, indiferent ca este din tabla de otel ( Lindab), PVC (ex: BRAAS ) sau tabla din cupru
· Montarea sistemului de degivrare (dezghet) pentru acoperis, sistemul de jgheaburi si burlane, alei pietonale, scari exterioare, sisteme de captare a apelor pluviale,
· Izolarea corecta a cosurilor, si a traversarilor de acoperis, a gurilor de aerisire, antenelor tv, etc,
· Testarea acoperisului la final cu jet de apa, inainte de predarea lucrarii;

Casele vechi pot deveni locuinte moderne

In cele ce urmeaza va vom prezenta transformarile pe care le-a suportat o casa veche de 40 de ani pentru a avea, la final, aspectul unei locuinte confortabile si moderne. Pentru a i se conferi aceste atribute, imobilul a fost supus unor lucrari radicale de renovare si reamenajare ce au vizat in totalitate interiorul, lucrarile la exteriorul cladirii fiind amanate pentru o alta etapa.

Aceste operatiuni au vizat consolidarea structurii de rezistenta, eliminarea/refacerea vechilor finisaje, termoizolarea interioara a peretilor, redistribuirea spatiilor, inlocuirea instalatiilor si obiectelor sanitare. Din aceasta enumerare se poate observa ca locuinta prezentata a trecut prin toate etapele de renovare si reamenajare posibile, astfel incat s-a transformat intr-un camin cald si primitor. Mai trebuie sa mentionam ca exteriorul va fi si el supus acelorasi procese pe parcursul acestei primaveri.Casa are un regim de inaltime compus din parter si etaj. In momentul achizitionarii de catre actualii proprietari, aceasta nu beneficiase de nici o modificare structurala sau de imbunatatiri din momentul constructiei, in afara zugravelilor. in aceste conditii, au existat o multitudine de aspecte negative de care a trebuit sa se tina seama in faza de proiectare a renovarii si, ulterior, in cea de reamenajare. Mentionam ca proiectarea a fost rezultatul colaborarii dintre proprietar, care si-a dorit punerea in opera a anumitor idei proprii, si mesteri, care au asistat tehnic aceste dorinte: mai mult spatiu si confort termic.

Problema principala a fost generata de compartimentarea defectuoasa a spatiului la ambele niveluri ale imobilului. Remedierea acestui neajuns a constituit tema fundamentala a proiectului. Pentru exemplificare, mentionam ca parterul avea o suprafata utila de 30 mp, cuprinzand cinci incaperi distincte: vestibul, hol, dormitor, baie si scara de acces la etaj. In aceste conditii, functionalitatea spatiului era grav afectata. De aceea, punctul de pornire al reamenajarii a fost degrevarea spatiala a parterului prin desfiintarea peretilor de compartimentare comuni din vestibul, dormitor, hol si casa scarii, baia ramanand singurul spatiu distinct de la parter. Astfel, a fost obtinuta o zona de zi deschisa, ampla, care satisface in totalitate nevoia de spatiu si confort a proprietarilor. Ca o consecinta a demolarii acestor compartimentari, a aparut problema intaririi structurii de rezistenta la nivelul parterului. Astfel, pentru a nu afecta stabilitatea plafonului, au fost pastrate suprafetele de conjunctie ale vechilor ziduri, constituindu-se intr-un stalp de sustinere amplasat in centrul zonei de zi. Tot acum, pe liniile fostilor pereti au fost turnate grinzi din beton armat. Aceasta masura a fost necesara pentru a fi asigurata rezistenta planseului, relativ afectata de recompartimentare.Lucrarile de renovare au fost continuate cu termoizolarea peretilor exteriori. Deschiderea spatiului de la parter a avut drept consecinta obtinerea unei incaperi cu trei pereti in contact direct cu exteriorul. Acest lucru ar fi condus la un transfer termic ridicat pe timpul iernii, daca nu ar fi fost luate masuri. Tocmai de aceea, materialele termoizolante au fost aplicate in dublu strat: primul este din polistiren expandat, iar al doilea strat din placi din gips-carton. Ambele au fost fixate prin lipire cu adeziv. Aceste lucrari de termoizolare interioara reduc considerabil transferul termic dintre interior si exterior atat iarna, cat si vara, asigurand economii substantiale la bugetul de incalzire sau conditionare a locuintei.insa ele pot fi dublate de o alta lucrare, si anume de termoizolarea fatadei. in general, izolarea termica interioara implica costuri mai scazute decat cea exterioara, in cazul de fata prezentand avantajul de a putea fi executata in acelasi timp cu amenajarile interioare. Astfel, din considerente de buget, dar si pentru a respecta o anumita logica a lucrarilor de renovare interioara, proprietarii au amanat izolarea termica exterioara, decizia finala urmand a fi luata in functie de felul in care se va comporta cea interioara iarna, dar si de consumul centralei termice.De la parter spre etaj o alta modificare structurala a parterului a constat in micsorarea baii prin reconstruirea peretelui frontal cu 0,8 m mai in interior. Pentru aceasta operatiune au fost utilizate gips-cartonul si profilele metalice aferente. in urma lucrarii, a rezultat un mic hol care intermediaza accesul in baie, aici fiind montata masina automata de spalat. Din cauza micsorarii baii, cada a trebuit inlocuita cu o cabina de dus, instalatiile au necesitat refacerea in totalitate, s-au montat obiecte sanitare noi, iar peretii si pardoseala s-au finisat cu placi ceramice de faianta, respectiv gresie.Cea mai importanta modificare executata la parter a fost transformarea garajului in... bucatarie. Amplasarea lui initiala in interiorul casei a facilitat aceasta optiune a proprietarilor. Prin aceasta masura, a fost adaugata locuintei o suprafata de 22 mp. Usa garajului asigura legatura directa cu strada, noua utilitate data incaperii impunand zidirea ei. Spatiul generos a favorizat amenajarea unei bucatarii moderne, a unui loc de luat masa, dar si montarea centralei termice. O parte din spatiu a fost izolat prin construirea unui perete din gips-carton, cu scopul de a fi creat un loc pentru depozitare. Conductele noii instalatii de incalzire, realizate din polipropilena, au fost directionate prin  ardoseala catre locurile unde au fost amplasate caloriferele inca din stadiile initiale ale reamenajarii. Tot atunci au fost inlocuite instalatia electrica si conductele din cupru ale celei de apa.O alta lucrare (destul de solicitanta) din zona de zi aflata la parter a fost eliminarea vechii scari din beton. Din cauza faptului ca era construita dintr-un volum masiv de material, inlaturarea ei a necesitat eforturi considerabile. Castigul estetic a meritat insa toate eforturile.

Noua scara a fost construita dintr-un schelet metalic, pe care au fost montate treptele din lemn masiv si balustrada din inox.Structura etajului nu a cunoscut modificari majore. Doar in zona scarii a fost desfiintat un perete care delimita casa scarii de restul etajului. in afara acestei lucrari, aici au fost realizate numai finisaje si amenajari ale dormitoarelor (al parintilor si al copilului). Cele doua incaperi sunt unite printr-o usa care faciliteaza accesul imediat, copilul familiei fiind destul de mic. Totusi, contactul vizual dintre aceste camere este blocat de un corp de mobilier amplasat dormitorul parintilor, care, pe langa faptul ca asigura o anumita intimitate, tine loc si de garderoba.in concluzie, proiectul acestei reamenajari mizeaza pe lucarile specifice de renovare a locuintei, de la refacerea structurii pana la schimbarea instalatiilor si dotarea cu noi utilitati. Toate lucrarile au fost executate pe fondul unor modificari structurale, scopul proprietarilor fiind imbunatatirea radicala a confortului si esteticii locuintei la interior.

Subsolul

Subsolul - face parte din infrastructura cladirii.

- Peretii exteriori se pot executa din beton simplu sau beton armat (grosimi uzuale: 25 –
30 cm);
- Zidurile exterioare trebuie sa aiba adancimea sub limita de inghet; recomandabil intre
0,8-1m, iar acestea trebuie sa fie tencuite si izolate contra umezelei. Izolarea contra
umezelii si igrasiei se executa practic la un rand de caramida peste pardoseala pivnitei,
urmat de un al doilea strat, la un rand sub planseul parterului, dar suficient de ridicat
peste nivelul pamantului;
- La terenuri in panta si la straturi acvifere ascendente partea dinspre deal trebuie drenata.
Izolarile obisnuite nu sunt suficiente. O solutie eficienta si indicata este prevederea unui
zid protector special care sustine pamantul, indeparteaza apa de cladire, avand legatura
la canalizare;
- Hidroizolatiile la subsoluri (orizontale sau verticale) se aplica la pe toate suprafetele
care sunt in contact cu pamintul. Ele se executa de la talpa fundatiei pina la 30 cm peste
nivelul terenului sau al trotuarului. Hidroizolatiile se executa din materiale bituminoase
(sub nivelul trotuarului). Peste nivelul trotuarului fie se continua izolatia executata pina
la aceasta cota, fie se poate executa o izolatie din betoane si mortare hidrofuge, placaje
din piatra,tencuiala din mortar de ciment M100 de 4-5 cm grosime armata cu o retea de
bare de diametru 4-6 la 25 cm si plasa de rabit, etc. La executare, hidroizolatiilor se va
acorda o atentie deosebita la racordarea intre hidroizolatia orizontala si ea vericala.
Protectia hidroizolatiei verticale se realizeaza de obicei cu zidarie de 12,5 caramida
plina, bine arsa;
- Costurile pentru realizarea unui subsol pot ajunge la 20-30% din costul total al casei.

Functiuni.

In subsol se amplaseaza, in mod uzual,urmatoarele functiuni: camarile pentru
alimente, debaralele, spalatoriile, camera destinata centralei termice, depozitul
pentru combustibili, garajele, micile ateliere pentru strict uzual casnic.
Amplasarea incaperilor de locuit in pivnite este, in general, interzisa si se aproba
numai in anumite conditii speciale.

Terenuri in care se fac subsoluri:
- Teren cu panta mare: volumul de pamant extras, necesar realizarii
pivnitei, este destul de mic, solutia fiind una eficienta;
- Teren cu panta mica: se pot obtine nivelele dorite prin umpluturi cu
pamant scos din sapatura;
-. Teren orizontal: in cazul in care este prea ridicat peste cota terenului
natural, pivnitele sunt prea calde sau prea reci, iar accesul in gradina
si casa este incomod. Ferestrele pivnitei sunt asezate in parapetul
parterului (grilaj cu bare verticale);
- Teren orizontal: se recomanda realizarea unei constructii cu etaje
denivelate. In acest fel, se utilizeaza in mod eficient spatiul, iar
accesul este unul comod. Ferestrele pivnitei trebuiesc asezate direct
sub planseu, iar gratarele de la curtea englezeasca trebuie astfel
prevazute incat sa nu impiedice patrunderea luminii (gratare
perpendiculare spre casa);

Montare grinzi prefabricate postintinse

Montare grinzi prefabricate postintinse

Utilarea si mobilarea unei bucatarii deschise

Utilarea si mobilarea unei bucatarii deschise

Pentru obtinerea unei bucatarii cat mai functionale, utilarea si mobilarea sunt factori importanti de care se tine seama in reamenajare. Asta nu inseamna ca aspectul acesteia trebuie neglijat. in acest sens, din ce in ce mai frecvent, bucataria este integrata intr-un alt spatiu, cumuland noi destinatii. in aceste conditii, este normal ca modul in care concepem amenajarea bucatariei sa capete o importanta mai mare. Dupa finalizarea
reamenajarii, in zona bucatariei se amenajeaza locuri cu destinatii diverse, cum sunt servirea mesei sau chiar relaxarea. Acest lucru cere in mod obligatoriu un grad mai ridicat de stilizare a spatiului, precum si montarea aici a unor utilitati specifice.

Bucataria in continuarea livinguluiin cazul prezentat, in care bucataria este deschisa spre living (in urma desfiintarii peretelui comun, dar fara sa fie inglobat un spatiu suplimentar), au fost luati in considerare factorii mentionati. Cu alte cuvinte, pentru satisfacerea nevoilor de preparare si pastrare a hranei, precum si pentru buna desfasurare a activitatilor specifice unui astfel de spatiu, a fost necesara echiparea completa a bucatariei
cu aparatura electrocasnica de ultima generatie, dar si cu o serie de alte utilitati menite sa usureze munca gospodinei si sa imbunatateasca confortul intr-un spatiu cu functiuni multiple. Desfiintarea peretelui dintre vestibul si bucatarie a dus la crearea unui singur spatiu, comun cu holul de la intrarea in apartament. in aceasta zona s-a amenajat de fapt un mini-living, ce se continua, in plan longitudinal, cu bucataria.Ce ne facem insa intr-o astfel de situatie, cand in imediata vecinatate a livingului se afla bucataria? Ei bine, acest lucru poate reprezenta un avantaj, in conditiile in care bucataria este utilata corespunzator. Amenajarea si utilarea (1 )Cele doua zone cu destinatii diferite au fost delimitate prin construirea a doua corpuri din gips-carton, cate unul pe fiecare perete. intre acestea a ramas un pasaj de trecere cu o latime de 60 cm. in imediata apropiere a celor doua constructii din gips-carton au fost amplasate cele mai voluminoase obiecte care utileaza bucataria.(2) in spatele constructiei in trepte a fost amplasat frigiderul. Masivitatea acestuia a fost diminuata vizual prin masca reprezentata de constructia din gips-carton. in etapele premergatoare utilarii bucatariei, in aceasta zona a fost trasa o conducta din polipropilena care are rolul de a alimenta cu apa frigiderul (un model special, de ultima generatie), in vederea producerii cuburilor de gheata.(3) Celalalt corp construit din gips-carton a servit drept suport pentru montarea unui bar, dar si a unui rastel pentru sticlele de vin. (4) in spatele lui s-a amplasat un corp de mobilier specific bucatariei, in care a fost montat si cuptorul cu microunde. Prin asezarea frigiderului si a corpului de mobilier in imediata vecinatate a celor doua constructii care delimiteaza vizual cele doua zone cu functii diferite, s-a diminuat semnificativ senzatia de spatiu aglomerat, ce ar fi aparut daca cele doua obiecte ar fi fost pozitionate in alte zone ale bucatariei. Pe peretele stang al bucatariei, in continuarea corpului de mobilier vertical, a fost amplasat frontul de lucru. Acesta este compus din mai multe corpuri de mobilier care, in partea lor superioara, sunt unite printr-un blat de bucatarie. Pe acesta a fost montata plita aragazului, iar la nivelul inferior, in frontul de dulapuri, a fost incorporat cuptorul.(5) Corpul de mobilier si blatul se continua si pe latimea bucatariei, formand in zona de colt un unghi de 90 grade si descriind astfel o bucatarie in forma de bar . Exact in aceasta zona s-a montat chiuveta din inox. Extrem de functionala, aceasta are o forma speciala si este alcatuita din doua cuve si picurator. in

plus, amplasarea ei a tinut cont de regula conform careia distanta minima dintre plita si chiuveta trebuie sa fie de 60 cm.(6) in zona chiuvetei s-a montat un suport din inox cu un design deosebit, care indeplineste o multitudine de functii: de la cea de depozitare a cutiilor de condimente pana la cea de scurgator pentru vase.(7) Deasupra frontului de lucru, pe perete, si-au gasit locul o serie de dulapuri suspendate, cu usi din sticla sablata. Aceasta varianta ofera avantajul de a ascunde si feri de praf obiectele si vesela depozitate aici, fara ca spatiul de deasupra sa para foarte incarcat, asa cum se intampla in cazul usilor pline. intre acestea, intr-un corp special construit, s-a montat hota de evacuare a aburului si mirosurilor. Din cauza distantei relativ mari (aproximativ 2 m) dintre hota si peretele exterior si, implicit, a dimensiunii cosului de evacuare, pentru acesta s-a realizat o masca speciala, montata in partea superioara a corpurilor suspendate.(8) Un alt corp asemanator, dar de dimensiuni mai reduse, a fost dispus pe peretele opus, in partea superioara a locului de luat masa.(9) Pe muchiile glafurilor ferestrei, in zonele placate cu faianta, s-a montat un profil de colt din PVC.(10) Pentru asigurarea iluminatului artificial al bucatariei, pe plafonul acesteia s-a instalat un corp
metalic ce contine cinci spoturi luminoase. Fiecare dintre acestea are un anumit grad de mobilitate, ceea ce face posibila iluminarea focalizata asupra unei anumite zone a bucatariei prin directionarea spoturilor.

Sistem de incalzire in pardoseala

Sistemul de incalzire radianta cu cabluri electrice in pardoseala

Una dintre cele mai cunoscute si apreciate modalitati de incalzire este reprezentata de asa-numita incalzire radianta. Sistemele de incalzire radianta pornesc de la principiul alimentarii cu aer cald, apa calda sau energie electrica a unor conducte sau cabluri care sunt incorporate in pardoseala sau in pereti. incalzirea radianta prin cabluri poate fi utilizata fie ca sistem principal de asigurare a confortului termic, fie ca sistem secundar, alaturi de alte sisteme deja instalate. Montate in pardoseala, cablurile incalzitoare pot asigura confortul termic in dormitoare, camere de zi, bai, bucatarii, spalatorii etc. Sistemele sunt eficiente pentru asigurarea unei emperaturi constante mai ales in zonele in care acest lucru nu poate fi obtinut cu alte sisteme de incalzire (exemplu: balcoane, terase acoperite sau holuri). Echiparea acestor zone cu sistemul de incalzire prin
cabluri va reduce si chiar va elimina problemele legate de condens, igrasie si mucegai. La activarea sistemului, atunci cand nivelul de umiditate creste (din cauza vaporilor de apa, dupa folosirea dusului, sau a aburilor de la gatit), peretii si pardoseala se incalzesc si se usuca mult mai usor si mai rapid.Aceste sisteme pot fi utilizate si ca aplicatii speciale in zonele exterioare ale locuintei, pentru protejarea aleilor de inghet, a
burlanelor, a conductelor de alimentare sau drenaj al apei etc.

Daca pe plan local sistemul de incalzire prin pardoseala are un ritm de dezvoltare relativ lent, acest lucru poate fi explicat in mare parte prin faptul ca acesta este, de regula, implementat inca din faza de construire a casei, mai ales cand este vorba despre sistemele de incalzire in pardoseala sau pereti.Dupa construirea casei, interventia pentru implementarea acestora creeaza unele inconveniente care ii determina pe unii proprietari sa renunte la ele: fie parchetul sau gresia sunt deja montate, iar demontarea lor nu se poate face fara pierderi, fie peretii au fost finisati relativ recent cu materiale costisitoare (stucaturi, lambriuri, tapet etc.). Cu toate acestea, avantajele oferite de sistemele de incalzire sunt luate in considerare de proprietarii care doresc sa isi modernizeze sistemul de incalzire al locuintei, in cadrul unei renovari mai ample a casei. Tehnica de montajFirmele care comercializeaza astfel de sisteme de incalzire ofera, de regula, si servicii specializate de montaj. Este recomandat ca instalarea acestor sisteme sa nu fie realizata de catre persoane care nu au o pregatire profesionala adecvata. Realizarea unor instalatii electrice improvizate, fara un control tehnic profesionist, prezinta riscuri mari de aparitie a unor accidente, ca incendiile sau electrocutarile.Daca ne hotaram sa montam acest sistem de cabluri incalzitoare in pardoseala, trebuie sa avem in vedere
izolarea termica si hidrofuga a acestuia.Izolatia termica poate fi realizata cu placi din poliestiren expandat, care au rolul de a reduce cat mai mult pierderile de caldura prin sol. inainte de montarea si fixarea in holtzsuruburi a placilor din polistiren, toata pardoseala se acopera cu o folie groasa din polietilena, care va impiedica difuzia vaporilor de apa. Deasupra placilor din polistiren expandat sau direct pe sapa din beton sau ciment se aplica o plasa din fibra de sticla pe care vor fi prinse cablurile electrice incalzitoare. Modalitatile de dispunere a acestor cabluri sunt variate si pot fi adaptate in functie de exigentele de confort ale fiecarei zone in parte. Pentru dispunerea lor, suprafata de placat se poate imparti pe zone diferite, aceeasi suprafata asigurand niveluri diferite de temperatura, in cazul in care acestea sunt necesare. Tehnica de dispunere a cablurilor incalzitoare are la baza acoperirea eficienta a intregii suprafete a pardoselii, fara ca un cablu electric sa vina in contact direct sau sa se suprapuna cu un altul.

Dupa fixarea cablurilor, suprafata se acopera cu o sapa speciala – un amestec de nisip si ciment Portland. Aceasta sapa trebuie sa aiba o grosime de circa 3-4 cm si sa preia toate denivelarile formate de cablurile electrice.Materialele de finisaj precum gresia, parchetul, mocheta, linoleumul etc. vor fi montate dupa ce sapa este complet uscata. Se poate utiliza orice material de finisaj, avand in vedere faptul ca temperatura maxima a pardoselii nu depaseste 29˚ C. in functie de nevoile specifice ale fiecarei zone – baie, bucatarie, balcon, dormitor –, putem utiliza cabluri cu putere mai mica sau mai mare de incalzire.Din punct de vedere constructiv, cablurile de incalzire pot fi cu un conductor sau cu doi conductori. Aceasta diferenta constructiva nu influenteaza calitatea sistemului de incalzire si nici efectul termic obtinut.Pentru ambele tipuri de cabluri, exista doua variante constructive:cu manta metalica de protectiefara manta metalica de protectie . Cablurile cu manta metalica, cu un conductor sau cu doi conductori, pot fi utilizate in zonele interioare si exterioare ude si umede: bai, bucatarii, spalatorii, alei exterioare, terase neacoperite, intrari in garaje etc.Puterile cablurilor de incalzire variaza intre 7 si 40 W/m , in functie de dimensiunea suprafetei ce urmeaza a fi incalzita si de gradul de izolatie termica a incaperii respective, se dimensioneaza si rezulta tipul de cablu ce urmeaza a fi utilizat.Diametrele exterioare ale cablurilor de incalzire pot varia intre 2 mm si 10 mm. Diferenta intre cele doua tipuri de cabluri, cu un conductor si cu doi conductori, consta in modul de realizare a legaturilor de alimentare. Pentru cablul cu un conductor, legaturile de alimentare se fac prin cele doua capete ale cablului, iar pentru cablul cu doi conductori, legaturile de alimentare se fac printr-un singur capat al cablului.Cablurile se alimenteaza la tensiunea de 220V, dar exista posibilitatea de alimentare si la tensiunea de 380V .

Amplasarea conexiunilor (legaturi reci) la un singur capat al cablului usureaza montajul si legaturile electrice.in functie de puterile instalate, vom avea un nivel de confort diferit si un consum energetic specific. Astfel, in dormitor putem instala cabluri cu puteri cuprinse intre 60-100W/mp, puterea consumata
fiind de 20-30W/mp. CASETAPuteri instalate/puteri consumate:camera de zi: putere instalata: 60-100 W/mp; putere consumata: 20-30 W/mp;camera copiilor: putere instalata: 70-100 W/mp; putere consumata: 20-30 W/mpbirou: putere instalata: 60-100 W/mp; putere consumata: 20-30 W/mpbaie: putere instalata:
100-150 W/mp; putere consumata: 25-35 W/mphol: putere instalata: 70-120 W/mp; putere consumata: 20-25 W/mpspalatorie: putere instalata: 70-150 W/mp; putere consumata: 20-25 W/mpcamara: putere instalata: 50-100 W/mp; putere consumata: 15-20 W/mp.

Avantajele oferite de acest tip de incalzire: incalzirea prin cabluri electrice in pardoseala este eficienta si rapida, permitand si aplicatii speciale pentru zonele din exterior;confortul termic este imbunatatit, ca urmare a asigurarii unei temperaturi constante la nivelul pardoselii;caldura este repartizata uniform in incapere si poate fi mentinuta la un nivel constant, prin echiparea acestor sisteme cu un termostat pentru temperatura;datorita diferentelor reduse de temperatura intre elementul incalzitor (pardoseala) si aerul din incapere, se reduce, implicit, si viteza curentilor de aer ascendenti, ceea ce va impiedica circulatia prafului in incapere;posibilitatea alegerii temperaturii dorite pentru fiecare zona in parte;posibilitatea impartirii pe zone a unei suprafete ce trebuie incalzita; sistem estetic, fara elemente vizibile, care nu necesita tevi aparente sau radiatoare;ofera posibilitati noi de mobilare si decorare a incaperilor.Temperatura maxima a pardoselii este de 29 grade C. Temperatura ideala pentru asigurarea confortului termic este de 24 grade C la nivelul picioarelor si de 22 grade C la nivelul capului. Aceste temperaturi pot fi realizate fara probleme prin montarea unui termostat.Consumul de energie electrica pare a fi singurul dezavantaj al acestui tip de incalzire. Totusi, acesta este relativ redus – intre 20-30 W/mp , ceea ce, in comparatie cu alte sisteme de incalzire (cele traditionale, spre exemplu), poate fi avantajos. in plus, pentru reducerea costurilor, in cazul utilizarii instalatiilor electrice de incalzire in pardoseala, se pot utiliza contoare electrice cu dublu tarif. Alimentarea cu energie electrica se poate face in timpul noptii, cand pretul enegiei este, in functie de planul tarifar ales, mult mai mic. Pentru realizarea unui consum mic de energie electrica, se monteaza un termostat cu sonde de pardoseala, care porneste si opreste automat instalatia de incalzire, in functie de temperaturile prescrise.Dupa deconectarea sistemului, cantitatea de caldura inmagazinata in timpul noptii  in cazul inglobarii cablurilor de incalzire intr-o sapa de 3-4 cm – este suficient de mare pentru a asigura o temperatura confortabila in casa, pentru o perioada de 8-10 ore. Pentru a se evita situatiile in care sunt necesare interventii asupra cablurilor incalzitoare, este recomandata alegerea unora de calitate superioara, ce pot fi utilizate fara probleme un timp indelungat. Gradul de automatizare al instalatiei de incalzire cu cabluri electrice poate varia de la comanda manuala pana la comanda centralizata pe calculator.

Costul unei instalatii electrice de incalzire in pardoseala prin cabluri electrice variaza in functie de: suprafata incalzita si destinatia acesteia, tipul cablului utilizat, gradul de automatizare solicitat, intre 60 si 90 RON/mp pentru zonele interioare, putand ajunge la 144 RON/mp pentru zonele exterioare.

Instalatia de incalzire intr-o casa de la tara

                In cazul caselor, problema asigurarii confortului termic in timpul iernii poate fi rezolvata in diferite moduri. Atunci cand imobilul este racordat la sistemul national de distributie a gazelor naturale, aceste solutii sunt mai la indemana. in caz contrar, alternativele implica alimentarea cu combustibil solid, ceea ce provoaca o serie de neajunsuri. O buna parte a acestora poate fi eliminata daca se ia decizia incalzirii imobilului folosindu-se un cazan cu combustibil solid. Acesta preia functia sobelor, ceea ce conduce, evident, la o serie de avantaje, dintre care enumeram: asigurarea unei temperaturi constante in toate incaperile si pe intreaga durata a zilei, diminuarea cheltuielilor in ceea ce priveste achizitia de combustibil solid (lemn, carbune etc.) si, nu in ultimul rand, deranjul redus si curatenia in exploatare.
               Inainte de inceperea lucrarilor propriu-zise, este necesar sa se parcurga cativa pasi foarte importanti: in primul rand, proprietarul trebuie sa-si stabileasca bugetul de care dispune, pentru ca, in functie de acesta, se va face alegerea materialelor si a cazanului de incalzire. Dupa ce s-a decis tipul acestora din urma, un specialist va stabili amplasarea cazanului in imobil, numarul de calorifere si traseele conductelor de tur si retur. O data stabilite aceste detalii, se va face un necesar de materiale, iar dupa achizitionarea lor se poate incepe montajul. In cazul pe care il vom prezenta in continuare s-a ales un
cazan de incalzire de 24 KW, pentru o casa cu o suprafata de 120 mp, iar pentru instalatie s-au preferat conductele din cupru si caloriferele din otel.

ETAPE DE LUCRU:

Iin prima etapa a lucrarilor s-a stabilit locul de montaj al caloriferelor. Acesta s-a facut in functie de traseul

conductelor de tur si retur. Dupa ce s-au stabilit cu exactitate aceste detalii, s-a trecut la fixarea consolelor de prindere a caloriferelor pe pereti.

Caloriferele s-au fixat definitiv pe console si, in acelasi timp, s-au sudat extremitatile conductelor de tur si retur. In desenarea traseului conductelor s-au avut in vedere doua elemente: in primul rand, acesta a fost realizat astfel incat sa produca putine daune la punerea in opera, avand in vedere ca imobilul este finisat. in al doilea rand, s-a dorit ca traseul sa fie cat mai scurt, pentru a se reduce cheltuielile in ceea ce priveste materialele. in consecinta, nu a fost necesara decat o singura traversare a unui hol cu latimea de 1 m. Dupa ce s-au trasat dimensiunile santului in care vor fi ingropate conductele, gresia care finisa spatiul respectiv a fost taiata cu ajutorul unui disc abraziv. In rest, a fost nevoie doar de gaurirea peretilor in zonele de trecere a conductelor dintr-o camera in alta.

Conductele din cupru au fost masurate la dimensiunile dorite, cupa care au fost taiate cu un cleste special.

Atat capetele conductelor, cat si cele ale fitingurilor au fost sterse foarte bine pe interior cu o carpa uscata, operatie necesara pentru curatarea si degresarea materialului, in vederea unei suduri de calitate. Conductele au fost introduse in bridele de prindere din plastic si pozitionate pe viitorul traseu. inainte de inceperea sudurii, s-a verificat planeitatea lor, cu ajutorul unui poloboc.

Extremitatile conductelor si cele ale fitingurilor se ung cu o pasta decapanta in zona de sudura. Aceasta este o substanta chimica ce are o actiune dizolvanta asupra grasimilor si acizilor, asigurand o sudura perfecta.

Conductele si fitingurile se imbina prin presare, asezandu-se in pozitia corecta si fiind gata de sudura.

Aceasta se realizeaza la cald, cu ajutorul unei lampi speciale, care functioneaza cu gaz, si prin intermediul cositorului, care se introduce in zona de imbinare a elementelor din cupru. Dupa sudarea definitiva a conductelor, bridele din plastic se fixeaza pe perete cu dibluri si holtzsuruburi. In zona de traversare a holului s-a sapat un sant de 20 cm adancime, in care s-au montat conductele. Inainte de acoperirea santului, conductele au fost protejate cu ajutorul unei izolatii speciale. Zonele de trecere prin pereti au fost astupate si

retencuite cu mortar. Deoarece instalatia s-a realizat la suprafata si, asa cum am mai mentionat, s-a dorit sa se lucreze cat mai curat, in zona usilor, conductele au fost montate sub nivelul pragului. Pentru aceasta, una dintre conducte a fost sudata in unghi de 45grade; fata de axa verticala a celeilalte, ajungand ca la nivelul pardoselii sa fie paralele in plan orizontal. 

Pentru a creste puterea de rezistenta a conductelor (avandu-se in vedere faptul ca acesta zona este una cu trafic intens), acestea au fost fixate de parchet cu ajutorul a doua bride de prindere. Mentionam ca, ulterior, pentru a se evita orice risc, proprietarii au construit un prag din lemn deasupra celor doua conducte.

a.b. Alimentarea instalatiei cu apa s-a facut prin racordarea acesteia la conducta de alimentare cu apa rece a chiuvetei din baie. Mentionam ca baia este alimentata cu apa de un hidrofor electric cu o capacitate de 60 l.

Cazanul de incalzire s-a montat in apropierea cosului de fum. Pentru racordarea acestuia, s-a spart peretele cu ajutorul unei dalti. teava de gaze arse s-a realizat din tabla zincata. Aceasta solutie este una provizorie, materialul amintit deteriorandu-se relativ repede sub actiunea temperaturilor ridicate ale gazelor arse. Ea va fi inlocuita cu o teava din inox.Teava de gaze arse se fixeaza de cazan cu un nit de 5 mm sau cu un surub care se introduce in orificiile existente. Ea trebuie sa fie pe cat posibil de scurta si orientata in sus (dinspre

cazan catre cos). Aceasta ultima cerinta va fi indeplinita o data cu montarea noului cos de inox.

Racordul la gazele arse fixat doar la cos si introdus in suportul pentru gaze arse se monteaza cu mare atenti,e pentru a se preveni desprinderea sa. Dupa ce acesta s-a introdus in cos, spatiile ramase goale s-au acoperit cu mortar. 

Pentru functionarea instalatiei de incalzire a fost necesara montarea unui vas de expansiune ,

caruia i s-a improvizat un suport datorita faptului ca racordul acestuia la cazan se afla dedesubt, o pompa electrica de circulare a apei , precum si un filtru  pentru eliminarea impuritatilor din apa .

Trebuie avut in vedere faptul ca un cos cu tiraj bun este premisa de baza pentru o functionare corecta a cazanului. Randamentul si rentabilitatea sunt influentate in mod decisiv de acest fapt. Pentru
circulatie, debitul masic al gazelor arse trebuie sa fie raportat la randamentul total al caldurii nominale. inaltimea eficace a cosului de tiraj se calculeaza in functie de nivelul de gaze arse atrase in cos. in cazul modelului de cazan folosit aici, la o dimensiune a canalului de aer de 200 mm, inaltimea minima este de 6 m, iar necesarul de aer este de 38m2/h. Caseta se recomanda atasarea la pompa electrica a unei surse alternative de alimentare cu energie electrica, pentru a se evita supraincalzirea cazanului. Aceasta apare atunci cand pompa nu mai functioneaza din cauza intreruperii alimentarii cu curent electric.

Date tehnice ale cazanului de incalzire
Puterea termica (valoare minimala/valoare nominala): 7/24 KW
Combustibilul recomandat: lignit (20-40 mm)
Randament pentru combustibilul recomandat: 74-78%
Randament pentru combustibilul de inlocuire: 72-83%
Consum de combustibil pe ora: 7,6 kg
Combustibil de inlocuire: lemn, lignit (10-20 mm), brichete de lignit, combustibil presat, huila, cox
Volum de apa: 57 l
Interval temperatura apa cazan: 65 grade C ; pana la 95 grade C ;
Temperatura gazelor arse: 100 grade C pana la 250 grade C
Suprapresiune de functionare admisa: 2,5 bari
Presiune de verificare maxima: 4 bari

Depunerile de funingine si cenusa pe peretii canalelor de gaze diminueaza transferul de caldura. Depunerile, formarea de gudroni si condensarea depind de combustibilul folosit (de exemplu, sunt mai consistente in cazul lemnului decat la carbune), de tirajul cosului si de modul de utilizare. Se recomanda minimum o curatare pe saptamana, in conditiile in care cazanul este rece. Din cauza curatarii insuficiente, creste consumul de combustibil.

Preturi :
- cazan de incalzire 2.800 RON
- 7 calorifere otel 1.300 RON
- vas expansiune 140 RON
- pompa 360 RON
- teava cupru+fitinguri + alte materiale 2.000 RON

TOTAL pret materiale 6.600 RON

- manopera 860 RON

TOTAL 7.460 RON

Executarea lucrarilor de covoare asfaltice

 

 

EXECUTAREA  LUCRARILOR DE COVOARE ASFALTICE

                                              

1. SCOP

Prezenta procedură are drept scop descrierea modului de realizare a unui covor asfaltic (îmbrăcăminte asfaltică), conform documentelor tehnice de execuţie şi a reglementărilor privind calitatea lucrărilor.

2. DOMENIU DE APLICARE

            Prezenta procedură se aplică pentru realizarea covoarelor asfaltice.

3. DEFINITII SI ABREVIERI

Specifice nu sunt

      4. DOCUMENTE DE REFERINTA

     Specifice nu sunt.

      5. INSTRUCTIUNEA

         

5.1.Generalitãţi

În prezenta procedură este prezentat succinct modul în care se realizează îmbrăcămintea asfaltică pentru drumuri.

5.2.Condiţii prealabile

•cunoaşterea amãnunţitã a documentaţiei scrise şi desenate, precum şi a standardelor şi normativelor în vigoare

•pregãtirea şi verificarea sculelor, echipamentelor şi utilajelor

•repartizarea sarcinilor şi instruirea personalului de execuţie

5.3.Conţinutul procedurii

5.3.1.Lucrãrile pregãtitoare sunt:

•întocmirea unui grafic de lucrãri

•aprovizionarea şi recepţia materialelor utilizate la relizarea lucrãrilor

5.3.2.Execuţia propriuzisã

a)Pregãtirea stratului suport.Înainte de aşternerea mixturii, stratul support de fundaţie trebuie bine curãţat. În cazurile în care straturile support au unprofil transversal necorespunzãtor sau denivelãri, se vor lua mãsuri de rectificare a acestora. Suprafaţa stratului suport pe care se aşterne stratul de bazã, trebuie sã fie uscatã. Pe stratul support, înaintea executãrii mixturilor, se va aşterne stratul antifisurã din material geosintetic.

b)Amorsarea. La executarea îmbrãcãminţilor bituminoase, se vor amorsa rosturile de lucru şi stratul suport cu o emulsie de bitum cationicã cu ruipere rapidã. Stratul suport se va amorsa obligatoriu în urmãtoarele cazuri :

•strat de bazã din mixturã bituminoasã pe strat suport din beton de ciment sau fundaţie pe piatrã spartã

•strat de legãturã pe stratul de bazã din mixturã bituminoasã

•strat de uzurã pe strat de legãturã când stratul de uzurã se executã la interval mai mare de trei zile de la execuţia stratului de legãturã. Dupã amorsare se aşteaptã timpul necesar pentru ruperea emulsiei cationice.

În funcţie de compactitatea stratului support, se va folosi un amorsaj de 0,3-0,5 Kg/m² bitum pur.

Caracteristicile emulsiei trebuie sã fie de aşa naturã încât ruperea sã fie efectivã înaintea aşternerii mixturii bituminoase. Liantul trebuie sã fie compatibil cu cel utilizat la utilizarea mixturii bituminoase. Amorsarea se face în faţa finisorului la o distanţă maximală de 100 m.

c)Aşternerea.Punerea în opera a mixturilor asfaltice va trebui să fie efectuată cu ajutorul unui finisor capabil de a le repartiza fără sã producã segregarea lor, respectând profilele şi grosimile fixate prin planşele cuprinse în proiectul tehnic şi numai dupã ce a folosit drept aşternut materialul geosintetic.

5.4. Temperatura de aşternere

Aşternerea mixturilor bituminoase se face în anotimpul călduros, la temperaturi de peste 10^oC, în perioada martie-noiembrie, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Execuţia trebuie întreruptã pe timp de ploaie.

Temperaturile mixturilor asfaltice trebuie sã aibã la aşternere şi la compactare, urmãtoarele valori, la liantul D56/80 :

Stratul	Aşternere	Compactare
		Început	Sfârşit
Strat bazã	140oC	130 oC	100 oC
Îmbrãcãminte	150 oC	140 oC	110 oC

Mãsurarea temperaturii va fi efectuatã din masa mixturii în buncãrul finisorului.

Temperatura se va fixa definitiv în timpul stabilirii modului de compactare pentru a se obţine compactitatea optimã. Mixturile bituminoase ale cãror temperaturã este sub cea prevãzutã în table, vor fi refuzate. Aceste mixturi se vor executa numai în şantier.

5.5. Grosimea stratului de aşternere

Punerea în operã a mixturilor asfaltice se face pentru:

•stratul de uzurã într-o singurã aşternere

•stratul de legãturã dintr-o singurã aşternere

•stratul de bazã într-una sau mai multe aşterneri succesive, funcţie de grosimea stratului şi de utilajele folosite.

5.7. Aşternerea

Mixtura asfalticã trebuie aşternutã continuuîn mod uniform, atât din punct de vedere al grosimii, cât şi cel al afânãrii, dar numai dupã aşternerea materialului geosintetic. Aşternerea se va face pe întreaga lãţime a cãii de rulare. Atunci când acest lucru nu este posibil, antreprenorul va propune dirigintelui de şantier lãţimea benzilor de aşternere şi poziţia rosturilor longitudinale.

Grosimea maximalã a materialelor rãspândite printr-o singurã trecere este fixatã de consultant la propunerea antreprenorului. Viteza de aşternere cu finisorul trebuie sã fie adaptatã la cadenţa de sosire a mixturilor de la staţie, şi cât se poate de constantã ca sã se evite total opririle. Antreprenorul trebuie sã dispunã de un lucrãtor calificat pentru a corecta imediat dupã aşternere şi înainte de orice compactare denivelãrile flagrante cu ajutorul unui support de material proaspãt, depus cu grijã în faţa lopeţii. În buncãrul utilajului de aşternere trebuie sã existe în permanenţã suficientã mixturã pentru a se evita o rãspândire neuniformã a materialului.

5.8. Rosturi longitudinale şi transversale

Rosturile longitudinale şi transversale trebuie sã fie foarte regulate şi etanşe.

Rostul longitudinal al unui strat nu va trebui ncicodatã sã se gãseascã suprapus rostului longitudinal al stratului imediat inferior, indiferent dacã acesta din urmã este în stratul de legãturã sau în stratul de bazã, realizat din mixtura asfalticã sau dintr-un material tratat cu liant hidraulic. Un decalaj minim de ordinul a 20 cm este necesar totodatã sã nu se gãseascã în urma roţilor. Rosturile separând mixturile bituminoase rãspândite de la o zi la alta, trebuia sã fie realizate în aşa fel încât sã asigure o tranziţie perfectã şi continuã între suprafeţele vechi şi cele noi. Rosturile transversale ale diferitelor straturi vor fi decalate cu cel puţin un metru. Marginea benzii vechi va fi decupatã pe întreaga sa lãţime, eliminând o lungime de bandã de circa 50 cm. Suprafaţa proaspãt creatã prin decupare, va fi badijonatã ce emulsie de bitum exact înainte de realizarea benzii noi.

d)Compactarea.

•Atelierul de compactare va fi propus de antreprenor şi aprobat de consultantul lucrãrii, dupã încercãrile de etalonare în timpul primelor zile ale punerii în operã. Aceste încercãri de etalonare, vor fi efectuate sub responsabilitatea antreprenorului, consultantul purtând cere pe loc intervenţia unui laborator agreat, care sã efectueze în acest scop, pe cheltuiala antreprenorului, încercãrile de compactitate, pe care le va considera necesare.

Urmare acestor încercãri, antreprenorul propune consultantului :

-sarcina fiecãrui utilaj

-planul de mers al fiecãrui utilaj, pentru a se asigura un numãr de treceri, pe cât posibil constant, în fiecare punct al stratului

-viteza de mers a fiecãrui utilaj

-presiunea de umflare a pneurilor (3-9 bari)

-temperatura de aşternere, fãrã ca aceasta sã fie inferioarã minimului fixat

•Metoda propusã va fi satisfãcãtoare, dacã se permite ca sã se atingã în cel puţin 95% din mãsurãtorile efectuate, procentul de 100% a densitãţii aparente obţinute în timpul studiului privind compoziţia mixturii ; cele 5% mãsurãtori necorespunzãtoare, nu vor trebui sã aibã o compactitate inferioarã lui 95% din densitatea aparentã. Numãrul atelierelor de compactare se va stabili în funcţie de numãrul punctelor de aşternere.

•Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice trebuie astfel executate ca sã se obţinã valori optime pentru caracteristicile fizico-mecanice de deformabilitate şi suprafaţare. Compactarea are loc în lungul drumului, de la marginea spre ax, pe sectoarele în pantã, sau cu pantã transversalã unicã, se fectueazã de la marginea mai joasã spre cea ridicatã.

Compactorul trebuie sã lucreze fãrã şocuri, pentru a evita vãlurirea îmbrãcãminţii.

Suprafaţa stratului se va controla în permanenţã, micile denivelãri care apar pe suprafaţã se corecteazã dupã prima trecere a rulourilor compactoare, pe toatã lãţimea.

•La executarea în mai multe straturi succesive, cum este cazul la straturile de bazã, compactarea se va efectua separat pentru fiecare strat în parte. Se va asigura o perfectã legãturã între straturi, stratul superior se va aplica la cel mult 24 ore de la aplicarea primului strat a cãrui suprafaţã trebuie sã fie uscatã şi curatã.

•Atelierul de compactare, conform reglementãrilor legale în vigoare, pentru îmbrãcãminţile bituminoase este alcãtuit din :

-compactor pe pneuri de 160 KN şi compactor cu rulouri netede de 120 KN

-numãrul de treceri pentru asigurarea compactãrii optime, va fi stabilit prin experimentãri preliminare pentru a se asigura un minim de 98% a gradului de compactare, conform metodei MARSHALL.

•Compactoarele cu pneuri vor trebuie echipate cu şorţuri de protecţie. Ele nu trebuie sã se depãrteze la mai mult de 50 m în spatele finisorului. Antreprenorul are obligaţia de a efectua încercãrile de etalonare şi de a supune spre aprobarea consultantului tehnologia de compactare.

•Se vor respecta prevederile STAS 174-2/1997.

e)Suprafaţarea

Pentru ca suprafaţa stratului suport sã satisfacã ea însãşi condiţiile de mai jos, denivelarea maximã mãsuratã pe un strat, sub rigla de 3 m, trebuie sã rãmânã în toate punctele inferioarã limitelor toleranţelor indicate mai jos :

Natura profilului	Denivelãri maxime (mm)
	Strat de bazã	Strat de legãturã	Strat de uzurã
Logitudinal	15	8	5
transversal	20	10	7

f)Tratarea suprafeţei

După executarea îmbrăcăminţilor, se procedează la închiderea porilor suprafeţei prin răspândire de 2-3 Kg/m² nisip de 0-3,15 mm bituminat cu 2-3% bitum prin cilindrare, excepţie făcând betoanele asfaltice rugoase. Se preferã utilizarea nisipului de concasaj.

Pentru sectoarele care se executã dupã 1 octombrie, sau executate înainte de aceastã datã în zone umbrite şi cu umiditate excesivã, sau cu trafic foarte redus, se va realiza, cu aprobarea consultantului, pe baza constatãrilor pe teren, închiderea suprafeţei prin badijonare.

Badijonarea se realizeazã prin stropire cu bitum sau cu soluţie cationicã cu rupere rapidã cu 60% bitum diluatã cu apã ( o parte emulsie cu 60% bitum, o parte apã curatã, nealcalinã) şi rãspândire de nisip 0-3,15 mm cu un conţinut cât mai redus de praf (sub 0,09 mm) în cantitãţile arãtate mai jos :

-stropire cu bitum 0,5 Kg/m² ; rãspândire de nisip 3-5 Kg/m²

-stropire cu emulsie cationicã cu 60% bitum diluat cu apã 0,8-1 Kg/m² ; rãspândire de nisip 3-5 Kg/m²

5.9. .CONTROLUL CALITÃŢII LA PUNEREA ÎN OPERÃ

5.9.1. Controlul compactãrii

Autocontrolul compactãrii. În cursul execuţiei compactãrii, antreprenorul trebuie sã vegheze în permanenţã la :

•cadenţa execuţiei sã fie cea reţinutã la încercãri

•utilajele prescrise atelierului de compactare sã fie efectiv pe şantier şi în funcţiune continuã şi regulatã

•elementele definite practic în timpul încercãrilor (sarcina fiecãrui utilaj, planul de mers, viteza, presiunea în pneuri, distanţa maximã de depãrtare între finisor şi primul compactor cu pneuri) sã fie respectate cui stricteţe.

Consultantul îşi rezervã dreptul, în cazul unui autocontrol insuficient, sã opreascã lucrãrile pe şantier, pânã când antreprenorul va lua mãsurile necesare de remediere.

Controlul ocazional de compactare. Pe parcursul execuţiei lucrãrilor, consultantul îşi rezervã dreptul de a efectua, fie inopinat, fie ca urmare a constatãrilor fãcute în cadrul verificãrilor de autocontrol, încercãri pentru a se asigura cã nu existã abateri semnificative ale rezultatleor obţinute. În cazul când un asemenea control ocazional va da rezultate inferioare densitãţii de referinţã prescrisã, obţinutã în timpul studiului de alcãtuire a produsului, consultantul impune noi încercãri de compactare anulând modalitãţile de compactare iniţial fixate. Dacã aceste încercãri noi nu permit sã se atingã densitatea de referinţã, vor fi hotãrâte noi dispoziţii.

5.9.2. Controlul nivelmentului

Verificarea cotelor este fãcutã pe suprafeţe corespunzãtoare fiecãrei zile de lucru, în ax şi la margine (între 0,2 şi 0,3 m de la marginea stratului) ca şi în fiecare

dintre profilele transversale ale proiectului, eventual şi în toate celelalte puncte fixate de consultant.

Toleranţele în raport cu cotele prescrise sunt :±2,5 cm pentru stratul de bazã şi ±1,5 cm pentru stratul de uzurã.

Dacã toleranţele sunt respectate în 95% din punctele controlate, cotele realizate sunt considerate convenabile.

5.9.3.Controlul denivelãrilor

Controlul denivelãrilor este efectuat aplicând pe suprafaţa fiecãrui strat:

•în sens longitudinal o riglã de 3 m lungime

•în sens transversal o riglã de 3 m lungime când drumul este cu o pantã planã

Controlul longitudinal va fi efectuat prin trecerea riglei în axul fiecãrei benzi de aşternere, în dreptul fiecãrei secţiuni transversale proiectate sau în oricare din locurile indicate de consultant.

Controlul transversal va putea fi efectuat în orice profil transversal proiectat sau în poziţiile indicate de consultant. Denivelarea maximã mãsuratã nu va trebui în nici un caz sã depãşeascã valorile indicate în tabelul de la punctul 5.3.2.e suprafaţarea. Consultantul va solicita evaluarea denivelãrilor dupã caz, cu echipamente specifice (APL, BUMPINTEGRATOR, etc.)

5.9.4. Rugozitatea stratului de uzurã

Rugozitatea stratului de uzurã va fi determinatã prin mãsurãtori cu pendulul SRT şi vor fi respectate valorile minime prevãzute în STAS 8849/83, sau prin metoda înãlţimii de nisip.

5.9.5. Frecvenţa controalelor

Lucrãrile executate	Categoria lucrãrilor	Frecvenţa controlului
Temperatura de aşternere	B	Permanent
Etalonarea atelierului de compactare	A	La începutul execuţiei
Controlul ocazional de compactare prin carotare	B,C	O carotã la fiecare 250 ml drum
Controlul profilelor
Reglajul de suprafaţã	BC	În fiecare zi şi la sfârşit de şantier
Controlul nivelmentului	C	În fiecare punct indicat
Controlul denivelãrilor	C	În fiecare punct indicat
A= încercãri preliminare de informare
B=controlul de calitate
C=coctrolul de recepţie

 

5.10. ELEMENTE GEOMETRICE ŞI ABATERI LIMITÃ

                Grosimile straturilor vor fi cele prevãzute în profilul transversal tip din proiect.

Abaterile limitã locale de la grosimile prevãzute în proiect, pentru fiecare strat în parte, sunt sub 10%.

Lãţimile straturilor vor fi cele prevãzute în proiect.

 Abaterea limitã admisã va fi de :

•±5 cm pentru lãţimea unei cãi de rulare

•±2,5 cm pentru lãţimea unei benzi de staţionare.

           

6. ATRIBUTII SI RESPONSABILITATI

            Responsabilitatea efectuarii operatiilor revine sefului punctului de lucru si a sefului de santier. Verificarea lucrarilor se face de catre responsabilul CQ care va informa responsabilul tehnic cu executia de verificarile facute. Acesta va face inregistrarile in dosarul lucrarilor verificate.  Directorul general adjunct va notifica in scris si alte responsabilitati, si daca sunt necesare functie de complexitatea si durata executiei.

           

7. INREGISTRARI

Inregistrarile cerute de legislatie in vigoare conform normelor:

-       proces verbal de lucrari ascunse

-       proces verbal de trasare a lucrarilor

-       proces verbal la recoltarea probelor de pamant

8. ANEXE

Specifice nu sunt